Un bou ca toţi boii, puţin la simţire, În zilele noastre de soartă-ajutat, Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, Dobândi-n cireadă un post însemnat. - Un bou în post mare? - Drept, cam
ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc: Decât multă minte, ştiu că e mai bine Să ai totdeauna un dram de noroc. Aşa de-a vieţii veselă schimbare, Cum şi de mândrie boul stăpânit, Se credea că este decât toţi mai mare, Că cu dânsul nimeni nu e potrivit. Viţelul atuncea plin de bucurie, Auzind că unchiul s-a făcut boier, Că are clăi sumă şi livezi o mie: "Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer." Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte, Ajunge la unchiu, cearcă a intra; Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte: "Acum doarme, zice, nu-l pot supăra." - "Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia
dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui Era să nu şază ziua niciodată; Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui." - Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală; S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii; Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială, Priimit în casă dacă vrei să fii." La o mojicie atâta de mare
Viţelul răspunde că va aştepta; Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita. Cu mâhnire toate băiatul le vede, Însă socoteşte că unchiu-a orbit: Căci fără-ndoială nu putea crede Ca buna sa rudă să-l fi ocolit. A doua zi iarăşi prea de dimineaţă, Să-i găsească vreme, la dânsul veni: O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă, Ca să-i facă bine, de el pomeni. "Boierule, zise, aşteaptă afară Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."
- "Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară. N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu."
